Având în vedere asigurările ferme că salariile vor fi crescute cu exact 25% (imediat ce cocorii vor năpârli, Dunărea se va usca și Ponta va rosti mai mult de două propoziții adevărate legate), exact 75% din medicii spitalului județean din Buzău au anunțat că și-au depus demisiile, lăsând bucuria de a îngriji buzoieni și de a se holba la fluturașii de salariu și cardurile de sănătate, altora.
Din fericire pentru localnici Buzăul este un paradis încă nedescoperit al Europei, plin de bucurii cotidiene și frumusețe, așa că sunt convins că găsirea altor fraieri în halate nu are cum să fie un impediment.
Cu toate acestea autoritățile locale par a fi ciudat de îngrijorate de posibilitatea ca în lipsa șpăgarilor spitalul să fie transformat în muzeu sau moschee, așa că au cerut de urgență asistența uneia din cele mai frumoase minți în domeniu, domnul ministru Băncioiu, singurul capabil să convingă medicii buzoieni să rămână la posturi măcar până în momentul în care, la anu, ultima babă astmatică va fi terminat de votat.
Sunt la fel de convins că venirea ministrului va rezolva problemele cu siguranța cu care o minge la Tănase rezultă în gol, omul fiind după cum am văzut cu toții un geniu, fie și numai pentru că de mai mult de o lună a reușit, numai cu vorbe goale, să mențină sistemul funcțional.
Cu toate acestea nu pot să nu detectez o potențială problemă în faptul că, de aproape 30 de ani, de când practic eu medicina, nu am auzit vreun coleg, student, asistentă, gipsar, brancardier, infirmieră sau îmbălsămător care să îmi vorbească, măcar o dată, despre existența, la el sau la vreun cunoscut, al celui mai mic chef de a se duce să lucreze în Buzău.
Ca urmare înclin să cred că nici măcar o capacitate a sistemului ca domnul Băncioiu nu va putea să asigure împiedicarea transformării spitalului în capelă, minus dacă va face risipa de a spori salariile nesătuilor în halate.
Dar în acest caz cine îi va convinge pe medicii din Alexandria, Huși, Tecuci, Zalău sau Zimnicea să nu-și dea demisia?