Luminile răsăritului începură a pâlpâi în zare, dar Aladin continua să rămână nehotărât.
Colegii, Petrică şi Baldovin, sucombaseră de mult aşa că decizia cădea în întregime pe umerii lui şi, la ora aceea era absolut imposibil să decidă, fără a degusta încă două – trei sticle care din licorile prezentate de domnul Aelenei, erau cu adevărat curate, din perjă moldovenească şi pe care hangiul le impurificase cu alte fructe, sfeclă sau zahăr, după cum se temea. Succesul întregii nunţi de peste o săptămână atârna pe umerii lui şi se simţea, în acel ceas de dimineaţă singur şi firav în faţa soartei.
- Ei, v-aţi hotărât? întrebă pentru a suta oară hangiul. Că dacă mai continui cu degustarea în ritmul ăsta cred că la nunta sor-ti o să cinsteşti nuntaşii cu Bilbor şi cu ce oi reuşi să scurg, până atunci din pufoaice...
- Şefu ... Şefu ... ripostă Aladin cu coerenţă
- E mangă, cugetă cu voce tare Aelenei. Ştii ceva Aladin, eu zic să iei o pauză pe moment. Ce zici tu să scoţi bănuţu, achiţi frumuşel consumaţia şi vii tu mâine să discutăm cum facem? Da, ce zici tătuţu? ne ridicăm frumuşel, ne proptim în macaroanele alea şi numărăm paşii până acasă?
- Şefuu... Mi-e sete Şefu... protestă cu convingere Aladin, încercând să îşi exprime sentimentele pozitive faţă de omul din faţa lui cu un sărut pe frunte
- Păi uite cum facem... Plăteşte mai întâi ce aţi supt ca viţeii tu şi cu ceilalţi drojdieri
din ugerul pivniţei mele şi pe urmă, dacă mai poţi ţi-oi mai da o sticlă de premiat, că doar nu le ţin să fac colecţie.
- Păi n-ai zis Şefu că putem gusta gratis, dacă e pentru nuntă?
- Am zis, dar mi s-a părut că nunta e peste o săptămână. Cu ce-aţi băut voi aici nuntea tot Vasluiul. Nici o balenă însetată nu poate sorbi cât aţi pipetat voi cu halbele toată noaptea.
- Şefuu... Pula, bani
- Ceee ? se scărpină în cap Aelenei, un om destul de chitros atunci când era vorba de creditat beţivii din sat. Igor, Vasilii ! strigă el
- Şto ? răspunse unul din bodyguarzi
- Hai flăcăi până aici. Scoateţi mortăciunile alea două din bar şi pe ăsta care mai clipeşte băgaţi-l la beci şi discutaţi cu el mâine, că cică nu vrea să plătească....
- Varianta scurtă ucrainiană sau îl trecem prin tot procesul sovietic? se interesă cu profesionalism Vasili
- Ce vreţi voi, dar să nu mai aruncaţi degetele în WC
- Davai, Şefu, davai.
Capul lui Aladin se frământa ca o cuşcă în care se tupilaseră doi dihori în rut şi pentru o clipă avu senzaţia că se află pe o plută în largul Prutului pe furtună. Deşi putea să jure că deschisese măcar un ochi, nu era cu adevărat sigur câtă vreme tot ce putea vedea în bezna din jur erau doar jocul de artificii ale stelelor verzi şi galbene ce se roteau de jur împrejur. Îşi încordă picioarele cu perseverenţa unui pui de antilopă proaspăt fătat, nereuşind, spre deosebire de acesta, decât să se răsucească cu faţa în jos. Ciudat, dar stelele continuau să dănţuiască precum orăşencele la un curs intensiv de zumba.
„Prună pe pizda mă-si” cugetă Aladin. „Mama lui de hangiu pervers, nici după cheful ăla cu sanitar nu m-am simţit aşa de bombardat”
Pe măsură ce strângea dovezi de netăgăduit că funcţia de clipire se restaurase, un alt gând panicat îşi făcu cu dificultate loc prin larma de bucium dezacordat a creierului său în trezire: „Mi-a dat metilic, animalul”
Din ce în ce mai anxios începu să îşi împrăştie mâinile pe podeaua din jur, ca o caracatiţă în tigaie, până ce drapta apucă un obiect relativ familiar.
„Iaca o lampă, da unde pula mea găsesc o priză acuma?” raţionă el cu claritate.
Se dovedi însă că nu era nevoie. O sfârâială ciudată a lămpii fu însoţită de o fosforescenţă neobişnuită a acesteia, şi, pe măsură ce conturul sumbru al beciului lui Aelenei devenea vizibil, spre uşurarea lui, o formă feminină se materializă în faţa lui
- Bună voinicule ! spuse femeia. Sunt Gini, duhul acestei lămpi şi, prin atingerea lămpii de testicolul tău drept m-ai eliberat din închisoarea electronică în care sălăşuiam.
Nu era cu siguranţă prima femeie care îl aborda la mahmureală, dar, spre deosebire de toate celelalte, Gini se dovedi extrem de persistentă la clipit sau frecatul ochilor.
- Aladin mi-s. Unde sunt ?
- Păi în Vaslui, strada Olarului, nr. 12 bis
- Nu femeie, nu asta... Ce e încăperea asta ?
- Este beciul unui anume Aelenei, răspunse, butonând febril smartphoneul, femeia-geniu. A, uite, scrie aici că peste 10 minute doi domni, Igor Poltenko şi Vasili Sibinski or să vină să te întreţină, şi... E adevărat că ai şase degete la piciorul drept ?
- Este, dar toţi în familie avem. Familia Adomniţei este recunoscută pentru asta şi pentru exclusivism marital.
- Exclusivism marital?
- Da, ne căsătorim doar între noi.
- Eh, pare că cei doi specialişti se pregătesc să te normalizeze din punctul ăsta de vedere, ceea ce e ciudat pentru că nu par chirurgi esteticieni. Le datorezi bani?
- Le datorez pe mama lor, după ce mi-au dat să beau toată noaptea numai spurcăciune de mâna a doua, mai vor să şi plătesc, nu că aş avea cu ce.
- Oricum nu contează. Eu sunt geniul acestei lămpi.
- Toate femeile sunteţi genii, nu mai îmi scoate şi tu ochii cu asta
- Nu geniu cum au fost Einstein, Coco Chanel sau Coehlo. Duh, spirit al lămpii, capabil să îţi satisfac trei dorinţe, sau doar două dacă dorinţele tale implică virginitatea mea.
Aladin se uită fugar la chipul prelung, cu accente cabaline, sânii de dimensiunile şi forma unor zarzăre fleoşcăite şi părul vopsit verzuliu
- Nu implică, stai liniştită, meriţi mai mult
- Da, am mai auzit asta şi acum 400 de ani când am fost eliberată ultima oară. Vrei să îţi povestesc?
- Nu nea...
- Era pe vremea lui Ştefan cel Mare şi în exact locul ăsta era ieşirea dintr-un bordel. Unul din plăieşi pare că tocmai ieşise fără să plătească şi, fugărit de bodiguarzii propietarului turc s-a ascuns în beci. A fost scandal mare, nu ai auzit? Zeci de ani s-au bătut moldovenii cu turcii după asta. Oricum, a dat de lampă şi s-a mirat imens de ea. Parcă îl ţin minte şi acum cum murmura „Şi pula mia i asta?”. Dar, ca şi tine, ca orice bărbat moldovean a reuşit instinctiv să spulbere blestemul, scărpinându-şi şi el testicolul drept, aşa că i-am îndeplinit trei dorinţe...
- Ce dorinţe?
- Păi nici ăla nu voia sex. A fost chiar un pic grobian la faza asta că a zis că mai bine se întoarce la mioarele sale din munte şi că în ziua în care şi-o bate joc de ştromeleagul lui se poate duce la Istanbul să se facă eunuc. O logică ciudată, dacă mă întrebi pe mine. Nu a avut alte dorinţe, ceva cu Podul Înalt, cu leşii şi cu tătarii, am uitat.
- M-ai căpiat femeie. Ies cuvintele din tine ca apa din cişmea, doar că mai şi scârţâie. Nu vezi că nu mă simt bine? Hai să vorbim mai lent spre deloc. Deci tanda pe manda am dreptul la trei dorinţe?
- Da, exclamă Gini uşurată de viteza perceptivităţii lui Aladin
- Şi trebuiesc toate o dată ?
- Nu, când vrei tu. Tot ce ai de făcut este să freci lampa de coiul tău drept.
Paşi apăsaţi se auzeau deasupra. Un zgomot de tocilă, întrerupt de o interpretare un pic afonă a melodiei „Ochi ciorni” sugerau că perioada conversaţiei va trebui scurtată.
- Ţi-au mai rămas două dorinţe, observă domnişoara duh
- Da, aşa pare articulă şi Aladin aruncând o privire la cele două balerine care, în tutu, colanţi roz şi bustieră nu mai aduceau decât vag cu cei doi psihopaţi sângeroşi angajaţi cândva de Aelenei la Kiev
A doua dorinţă se dovedi a fi mai complicată, deşi nu peste puterile lui Gini. Formularea ambiguă şi atotcuprinzătoare a dorinţei („Să mă ia de nevastă Jasmin, fiica prefectului, pentru că îi place vila mea nouă de pe lac, cu tot cu garajul ei înţesat de Lamborghini”) produsese mult sânge rău şi acuzaţii reciproce.
- Eşti chitroasă şi nu îţi faci datoria, nemaivorbind că m-am şi tăiat la scrot până ai catadicsit să apari, zbiera Aladin
- Şi femeie, şi vilă, şi Lamborghini, ţăran eşti, asta e o dorinţă?
- În loc să zici bogdaproste că dacă îţi ceream exclusivitatea la asfaltare pe Moldova aveam 10 vile, 5 femei şi o herghelie de maşini bengoase, mai şi cârâi pentru o singură şi pertinentă cerinţă
Argumentele omului aveau miez.
În plus o dregătorie atât de înaltă în stat ar fi necesitat, la limita puterii de duh, o groază de vile, femei şi maşini bengoase, başca şpăgi, sprijin politic, adeziuni şi discursuri.
A fost o nuntă reuşită, în ciuda aspectului permanent bosumflat al prefectului, dar mai ales al doamnei prefect atunci când mirele a trebui să fie dus de bodyguarzi, după a treia sticlă de ţuică de prună, curată, la culcare.
Dar pentru că Mirela, mireasa, cunoscută de fanii şi cunoscătorii dansului artistic la bară verticală ca Jasmin părea ciudat de mândră şi ireal de fericită cu soţul ei, în ciuda uşoarei discordanţe vestimentare pe care treningul nou nouţ al mirelui îl făcuse cu nuntaşii excesiv de scrobiţi şi în ciuda tentativelor eşuate de a iniţia „Braşoveana” pe „Valsul Florilor”, nu insistară prea mult.
O fiică aveau şi o iubeau cu alegerile ei ciudate cu tot.
Mânuită cu abilitate, pensula acoperea cu repeziciunea viscolului punctele negre, acneea şi ridurile. Adevărata operă de artă fusese însă la ochi, care sub atingerea noii mascara erau aproape ca ai unei femei normale. Şuviţe aurii completau noul look, dar Gini nu avu timp să admire în linişte toate astea având în vedere că mişcările sacadate ale lămpii deveneau din ce în ce mai nerăbdătoare
- Ce mai este de data asta ? întrebă ea cu o voce iritată. M-am săturat şi ţi-am mai spus: nu am voie să îţi mut soacra în iglu la polul nord, nici nu pot influenţa în favoarea socrului sondajele de opinie de la alegerile locale şi în nici un caz nu pot să fac să renască libidoul nevesti-ti. Gândeşte-te câte sfori a trebuit să trag să te ia de bărbat, că din cauza asta şi acuma îi duc dimineaţă de dimineaţă lui Merlin micul dejun la pat.
- Nu, de data asta m-am hotărât. Ştiu care este a treia şi ultima mea dorinţă...
- Sigur? Că şi eu, sinceră să fiu, m-am săturat de colaborare.
- Îţi dai seama ce bucurie am şi eu să te tot văd, mai ales când găseşti cu discount vopsea de păr.
- În regulă, zi ce vrei, că parcă iar o să vii cu ceva ce contravine cu regulamentul de funcţionare a duhurilor...
- Păi uite Gini, ultima mea dorinţă şi să nu spui că sunt pretenţios. Mut-o pe Jasmin, cu durerile ei de cap, logoreea şi cicăleala înapoi la mă-sa, şterge-mi numele din agenda ei telefonică şi fă-mi un izvor magic de ţuică.
- Asta e tot ?
- Nu. Vreau să fie ţuică de prună. Curată.
Epilog
Prefectul a pierdut alegerile dar a rămas prefect
Jasmin şi-a refăcut viaţa, este măritată şi fericită deşi uneori, la vederea vreunui trening Adibas sau la câte un damf de tărie ochii i se mai umezesc.
Aladin trăieşte şi în zilele noastre fiind privit ca cel mai înţelept bătrân al localităţii, fapt remarcabil la doar 35 de ani
Gini şi-a schimbat lookul, continuând să spere că într-o bună zi prinţul ei va duce lampa la scrot
Lampa este momentan la e-mag şi ultima oară când am auzit despre ea, era testată de o lesbiană.