Prostul exemplu al Islandei

Respingător și enervant.

Nu este de ajuns că în Islanda nu există crime, criminali, hoți și pesediști; mașinile se parchează cu cheile în contact pentru că nu le fură nimeni; armata este constituită din 30 de oameni, specialiști în menținerea păcii; ultimul lor conflict militar a fost acum câteva secole când doi vikingi beți s-au scuipat din cauza unui hering; nu au aglomerație, nu au poluare, nu au manele și nu au Antena 3.

Mai trebuiau să își facă și echipă de fotbal.

În loc să lase tinerii să se dezvolte la curling, schi fond și triatlon iată că zevzecii au reușit să încropească din igursonii și guntarsonii din dotare o echipă capabilă să ia la ciocane echipe precum Olanda, Cehia sau Turcia, în ciuda faptului că în lot nu a ajuns nici un negru, fie el mic (ce să mai zic de negrii mari care sar la cap, trag la poartă, scot de pe linia porții și centrează prin naționalele cu pretenții ale continentului).

Acolo unde la noi zi de zi se discută pe la vreo 10 televiziuni fenomenul fotbalistic, se analizează gândurile lui alde Șumudică, viziunea lui Neapuiu, brandul de țigări preferat de Alibec și hoțiile repetate ale arbitrilor incapabili a fluiera cele două – trei penaltyuri pe meci necesare reprezentativei, acești blonzi neaveniți, fără specialiști în fotbal, fără Becalissoni, Borceassoni sau Rednicssoni la echipe și fără ultrași capabili să se ia la șuturi în cur în jurul unui steag ars, vin cu nesimțire să facă istorie la turneul final.

Nesimțirea nordică a mers aseară până la a o supăra pe una din cele mai simpatice vedete geluite a momentului, Cristiano Ronaldo, incapabil timp de 90 de minute să își arate pectoralii fanilor din rațiuni de apărare strictă.

Pare neseriozitate ca noi, care trăim, respirăm și înțelegem fotbalul să încărunțim din cauza glumelor proaste ale câte unui Payet, pe când ăștia, deși fără Alibecusson, Stancusson sau Keșerusson în echipă se trezesc că îi aplaudă un stadion întreg (în care ar încape de altfel jumătate din populația adultă a insulei lor).

Cu genul acesta de atitudine nu se ajunge departe și trebuie să înfierăm cu toții negativul exemplu dat de blonzii descendenți ai vikingilor care se comportă pe teren de parcă ar fi drakkar, necăjind atât de mulți oameni și echipe serioase.

Ceea ce noi, cu bun simț, arareori facem.