Tocmai când mă pregăteam să cobor șlapii din pod și să îmi împachetez puloverele și paltoanele, în așteptarea primăverii grabnice pe care temperaturile din ultima lună o prevesteau, șoc și groază. Azi de dimineață a început căcănăria albă, cu curățat de mașină, termogeneză de nevoie, alunecuș și tot tacâmul.
Nu s-a putut ține Bărbosu, a trebuit să dea peste noi o bastârcă de iarnă.
Tocmai când începusem să agăț rufe de lopata de zăpadă.
Acuma nu pot să neg faptul că am reușit să pungășim iarna actuală de jumătate din dantură dar mărturisesc faptul că începusem să mă obișnuiesc cu aspectul mediteranean al lunii ianuarie și nu simțeam că o iarnă caraibiană, bazată pe pulovere și pantaloni lungi, eventual umbrelă, m-ar fi degradat sau deprimat.
Nu a fost să fie. Guvernul este de vină, că nu controlează importul ăsta hivernal de aer proaspăt, de la ruși...