Deschiderea anului universitar 2012 – UMF Gr.T.Popa IASI

Tuesday, 16 October 2012

DISCURSUL RECTORULUI – prof. dr. Vasile ASTARASTOAE (limba română)

 

Stimați  invitați, onorată asistență, dragi ieșeni,

Sunt momente repetabile formal dar irepetabile în fond, și un asemenea moment este deschiderea unui nou an universitar, în orice universitate din lume. Sunt momente, în care, așa cum spune imnul universităților trebuie sa reînvățăm să ne bucurăm, să ne bucurăm așadar !

 

Am putea vorbi despre trecutul, prezentul, viitorul Universității noastre, dar există în dreptul roman o sintagma,res ipsa loquitur, lucrurile vorbesc de la sine. Fiecare știe că această universitate este cunoscută și recunoscută, fiecare cunoaște ce a făcut această universitate, de aceea astăzi aș vrea să dau un mesaj din partea universității, pentru că de fapt, această sărbătoare, acest spectacol, de ce sa nu-i spunem fastuos, nu este altceva decât un omagiu pe care Universitatea ieșeana îl aduce ieșenilor.

 

Am fost întrebat: oare e momentul să ne bucuram? Am fost intrebat: Oare nu știți ce vremuri trăiți, oare nu știți ce se intâmplă? Oare merită acest efort, această desfașurare de forțe, într-un asemenea moment? și raspunsul nostru la toate întrebările este DA.

Știm ce vremuri trăim, știm că trăim vremurile învrăjbirii noastre, știm că asistăm la o globalizare, bazată pe lacomia necontrolată, știm că darwinismul social a fost din nou reanimat, știm că încet încet democrația, sub pretextul luptei împotriva terorismului, luptei împotriva corupției, democrația este amputată.

 

Știm că am ajuns să acceptăm victime colaterale, familii nevinovate bombardate sau ucise, milioane de oameni care mor de foame, și bineînteles știm că trăim în Romania, și știm că nici ea nu a fost exclusă din această globalizare facută de birocrați fără sentimente.

 

Știm că traim într-un stat, într-o atmosferă care poate fi comparată cu epoca lui McCarthy din Statele Unite ale Americii.

Știm că trăim într-un stat atomizat, în care incompetenții dau deoparte competenții, inculții dau deoparte pe cei culți, în care nu mai avem barbați de stat, avem oameni politici, care cu genunchii indoiați și cu capul plecat, se duc în alta parte, și se adresează altora, nu acestei țări. Știm că ei revitalizează proverbul Capul plecat sabia nu-l taie.  Noi trebuie să le spunem: capul plecat face gâtul mult mai accesibil pentru securea călăului.

 

Știm că trăim într-un stat automizat în care urmașii securiștilor și  a milițienilor, foștii procurori ceaușiști, ne dau lecții de onestitate și se erijează în cei care promovează societatea civilă. Ce au adus ?

 

Vedem încet, încet, cum negura fricii se întinde tot mai mult. Vedem  încet, încet cum oamenii își ascund telefoanele, se uită în spate, vorbesc în șoaptă, nu au curajul să-și mai spună opinia. Vedem cum alături de această frică vin ceilalți monștri: invidia, ura, intoleranța, conflictul, toate acoperite de un cuvânt găunos, reforma statului românesc.

Dar, mai știm că avem o datorie…

Avem o datorie față de înaintași, avem o datorie față de ieșeni și avem o datorie fața de familiile celor care din 70 de colțuri ale lumii și-au trimis copiii aici.

Avem o datorie față de înaintași, și în această piață în care a coborât Universitatea vedem pe de o parte flacăra care arde veșnic in memoria lor, și în același timp ne privește patronul nostru Grigore T. Popa, patronul nostru care nu numai a afirmat unele lucruri, le-a trait, patronul nostru care a spus ca Universitatea trebuie să se implice social, patronul nostru care într-o epocă similară, în anii ’47, a ieșit în ateneul public și a ținut celebrele prelegeri pentru care a plătit cu viața.

Avem o datorie față de ieșeni, avem datoria de a le spune că vrem să redăm speranța, zâmbetul, să învățăm cum să ne bucuram împreună.

Avem o datorie față de familiile care și-au trimis copiii aici, nu să intre intr-o universitate care pregătește niște meseriași pentru piața muncii, ci să se scufunde în etosul profesiei medicale, un etos bazat pe tradiția Asclepiană – să știi, și pe tradiția Samaritiană – devoțiunea. Știința și devoțiune. Trebuie sa învățăm, și atunci acestă universitate, transmite mesajul, către toți față de care avem o datorie, și către toți cei care așteaptă ceva de la noi, că Universitatea a ieșit în piața, că Universitatea va lupta cu acești monștri, frică, ură, egocentrismul. Dar atenție, noi știm, că cei care luptă cu monștrii, la rândul lor se pot transforma în monștri, pentru că atunci cand privești în abis și abisul privește în tine. Atunci, vom lupta cu alte arme, vom lupta prin spiritul de toleranță, prin acceptarea diversității, prin sentimenul de comuniune, prin misionarismul pe care trebuie să-l aibă medicina. Acestea sunt armele noastre, și atunci, acum, aici, când Universitatea a ieșit, transmitem celor care vor să ne plecăm capul un mesaj foarte ferm: Fugiți! Plecați! Drapelele a 70 de națiuni s-au adunat aici, acestea sunt gardienii umanismului și al democrației, drapelele celor 70 de națiuni.

Discursul rectorului poate fi urmarit in varianta  VIDEO pe pagina UMF Gr. T. Popa Iasi

 

Discours à l’inauguration de l’année Universitaire 2012


Vasile Astarastoae , Rector UMF “Gr. T. Popa” Iasi
Distingués invités, honorable assistance, chers citoyens de Iasi,
Il y a des moments répétables formellement mais irrépétibles au fond et l’un de ces moments est l’inauguration de l’année Universitaire, dans toute Université du monde. Il y a des moments lorsque, comme l’hymne des Universités le dit, on doit réapprendre à réjouir, alors réjouissons-nous !
On pourrait parler du passé, du présent ou du futur de notre Université, mais il y a un syntagme du droit romain, res ipsa loquitur, les choses parlent pour eux-mêmes. Chacun sait que cette Université est connue et reconnue, chacun sait ce que cette Université a fait et c’est pourquoi je voudrais envoyer un message de la part de l’Université, parce que, en effet, cette fête, ce spectacle qu’on peut dire fastueux, n’est qu’un hommage que l’Université rend aux citoyens de Iasi.
On m’a demandé : est-ce un bon moment pour réjouir ? On m’a demandé : Ne savezvous pas les temps qu’on vit, ne savez-vous pas ce qui se passe ? Est-ce que cet effort, ce déploiement de forces valent la peine, dans un tel moment ? et notre réponse à toutes ces questions est OUI !
On sait déjà les temps qu’on vit, on sait déjà que l’on vit les temps de la haine entre nous, on sait déjà que l’on assiste à une globalisation basée sur la cupidité incontrôlable, on sait déjà que le darwinisme social a été réanimé encore une fois, on sait déjà qu’au fur et à mesure la démocratie, bas le prétexte de la lutte contre le terrorisme, contre la corruption, est amputée.
On sait déjà que l’on est arrivé à accepter des victimes collatérales, de familles innocentes bombardées ou tuées, des millions de gens qui meurent de faim, et bien sûr que l’on sait que nous vivons en Roumanie et l’on sait déjà qu’elle n’a pas été épargnée par cette globalisation crée par des bureaucrates sans sentiments.
On sait déjà que l’on vit dans un état, dans une atmosphère qui peut être comparée à celle de McCarthy des Etats-Unis. On sait déjà que l’on vit dans un état atomisé, où les incompétents poussent les compétents de côté, les incultes poussent les cultes de côté, où l’on n’a plus d’hommes d’état, on a des politiciens, qui, agenouillés et tête baissée, vont ailleurs, s’adressent à des autres, pas à ce pays. On sait déjà qu’ils revitalisent le dicton L’épée ne coupe pas la tête baissée. Nous devons leur dire : la tête baissée fait le cou plus accessible pour la hache du bourreau.
On sait déjà que l’on vit dans un état atomisé où les descendants des sécuristes et des miliciens, des anciens procureurs de Ceausescu nous donnent des leçons d’honnêteté et s’érigent en des promoteurs de la société civile. Qu’est qu’ils nous ont apporté ?
On voit comme, au fur et à mesure, les ténèbres de la peur se répandent. On voit comme, au fur et à mesure, les gens cachent leurs téléphones, regardent en arrière, chuchotent et manquent le courage d’articuler leur opinion. On voit comment les autres
monstres se ramassent autour de cette peur : l’envie, la haine, l’intolérance, le conflit, tous à l’abri d’un mot creux, la réforme de l’état Roumain.
Mais on sait déjà que l’on a un devoir… Nous avons un devoir envers les ancêtres, nous avons un devoir envers les citoyens de
Iasi et nous avons un devoir envers les familles qui, des 70 coins du monde, ont envoyé leurs enfants ici. Nous avons un devoir envers les ancêtres et dans cette place où l’Université est descendue on voit, d’une part, la flamme qui brûle toujours en leur mémoire et à la fois, notre patron Grigore T. Popa nous regarde, notre patron qui n’a seulement affirmé des choses, il les a vécu ; notre patron qui a dit que l’Université doit s’impliquer dans la société ; notre patron qui, pendant une époque pareille, dans les années ’47, est sorti à
l’athénée publique et a soutenu ses célèbres discours qui lui ont coûté la vie.
Nous avons un devoir envers les citoyens de Iasi ; nous avons le devoir de leur dire que nous voulons rendre l’espoir, le sourire, que nous voulons apprendre réjouir ensemble. Nous avons un devoir envers les familles qui ont envoyé leurs enfants ici, qu’ils n’entrent pas dans une Université qui prépare des ouvriers prêts pour le marché de travail mais qu’ils s’enfoncent dans l’Ethos de la profession médicale, un Ethos basé sur la tradition Asklepienne – et aussi sur la tradition Samaritaine – la dévotion. Science et Dévotion. Nous devons apprendre ensemble et alors cette Université envoie le message, vers tous ceux envers lesquels on a un devoir et vers tous ceux qui espèrent quelque chose de nous, que l’Université est sortie dans la place publique, que l’Université va combattre ces monstres, la peur, la haine, l’égocentrisme. Mais faites attention, on sait déjà que ceux qui luttent avec les monstres peuvent se transformer en monstres à leur tour, car lorsque l’on regarde dans l’abysse, l’abysse regarde en toi aussi. Et alors on luttera avec d’autres armes, on luttera par l’esprit de tolérance, par le sentiment de communion, par le missionarisme que la médicine doit assumer. Telles sont nos armes et alors ici, maintenant, quand l’Université est sortie, nous transmettons à tous ceux qui veulent qu’on baisse la tête un message très ferme : Courrez ! Partez !
Les drapeaux de 70 nations se sont réunis ici, en tant que gardiens de l’humanisme et de la démocratie.

Varianta in franceza a discursului poate fi gasita si pe site-ul UMF Iasi,  AICI

Speech at the Opening of the New Academic Year 2012
Vasile Astarastoae , Rector UMF “Gr. T. Popa” Iasi
Distinguished guests, Honored audience, dear Citizens of Iasi,

There are times formally repeatable but essentially unrepeatable, and such a moment is represented by the opening of the new academic year at any university in the world. There are times where, as the hymn of the universities says, we must relearn to rejoice,
so let us rejoice!
We could talk about the past, present and future of our University, but there is a phrase in Roman law, res ipsa loquitur, things speak for themselves. Everyone knows that this university is known and renowned, everyone knows what this university did, so today I
want to give a message from the university, because in fact, this holiday, this spectacle, why not call it sumptuous, is nothing but a tribute that the University of Iasi brings to the citizens of Iasi.
I was asked: is it the time to celebrate? I was asked: Do you not know what times we live in, do you not know what is going on? Is it worth the effort, this deployment of force in times like this? and our answer is yes to all questions. We know the times we live in, we know that we live in the times of our wrath, we know that we are witnessing globalization based on uncontrolled greed, we know that social Darwinism was again revived, we know that under the pretext of fighting terrorism, the fight against corruption, democracy is slowly amputated.
We know that we have come to accept collateral casualties, innocent families bombed and killed, millions of people dying of hunger, and of course we know that we live in Romania, and we know that it was not excluded from the globalization created by bureaucrats with no feelings. We know that we live in a state, in an atmosphere that can be likened to McCarthy era in the United States of America.
We know that we live in an atomized state in which incompetents push competents aside, the uncultivated push cultivated aside, where we do not have men of state anymore, but politicians who, knees bent and head bowed, go elsewhere and address others, not this country. We know they revive the proverb the sword does not cut the bowed head. We must tell them: bowing the head makes the neck more accessible to the executioner’s ax.
We know that we live in a country where followers of the Securitate and militiamen, former district attorneys of Ceausescu, give us lessons of honesty and pose as those promoting civil society. What have they brought? We see how slowly, the darkness of fear spreads evermore. We see how gradually people hide their phones, looking over their shoulders, whisper, not even have the courage to speak their opinion. We see how other monsters join the fear: envy, hatred, intolerance, conflict, all covered by a hollow word, reform the Romanian state.
But we also know that we have a duty …
We have a duty to our ancestors, we have a duty to the people of Iasi and we have a duty to the families of those who from 70 corners of the world have sent their children there.
We have a duty to the ancestors, and in this square where the University descended, on the one hand we see the flame that burns in their memory forever, and at the same time, Grigore T. Popa, our patron, looks upon us, our patron who not only said things but lived them, our patron who said that the University should engage socially, our patron who in a similar era in the years ’47, went public and held in the Athenaeum famous lectures for which he paid with his life . We have a duty to the people of Iasi, we have a duty to tell them that we want to restore their hope, their smile, to learn how to rejoice together.
We have a duty to the families who sent their children here, not to enter a university that prepares some craftsmen for the labor market, but to be submerged in the medical profession ethos, an ethos based on Asklepian tradition – and also on the Samaritan
tradition – devotion. Science and devotion. We must learn, and this University sends the message, to all towards whom we have a duty, and to all those who expect something from us, that the University came down to the square, the University will fight these
monsters, fear, hatred , egocentrism. But beware, we know that those who fight monsters can turn into monsters themselves, because when you look into the abyss, the abyss looks into you. But then we will fight with different weapons, will fight with spirit of tolerance, with embracement of diversity, with feeling of fellowship, with missionary spirit that medicine must yield. These are our weapons, and therefore, here and now, when the University came out, we send those who want us to bow our heads, a firm message: Run! Go! Flags of 70 nations gathered here, they are the guardians of humanism and democracy, the flags of 70 nations.

Varianta in engleza a discursului poate fi gasita si pe site-ul UMF Iasi,  AICI

Pentru mine acţiunile DNA la Institutul de Boli Cardiovasculare din Iaşi sunt suspecte

Friday, 6 April 2012

  “Pentru doctorul Tinica nu trebuie sa vorbesc eu, vorbesc miile de pacienti pe care el i-a salvat. Vedeti ce spun ei despre modul cum este murdarit unul dintre cei mai buni prorfesionisti din Romania si de ce nu din Europa, un om care a salvat mii de vieti si vin organele statului politienesc si-l murdaresc“,

Declaratie pentru Stirile PRO TV. VIDEO

“Pentru mine acţiunile DNA la Institutul de Boli Cardiovasculare din Iaşi sunt suspecte”

“Profesorul Grigore Tinică este printre puţinii chirurgi cardiovasculari de top pe care îi are România. Am o mare îngrijorare că Institutul de Cardiologie din Iaşi va ajunge în situaţia Clinicii de Chirurgie Pediatrică din cadrul Spitalului ‘Marie Curie’ din Bucureşti, adică să aibă aparatură dar să nu aibă personal ca să o utilizeze. Chiar şi în aşa situaţie, închipuiţi-vă cum vor intra aceşti medici în sala de operaţii, cum se vor putea concentra şi câtă siguranţă mai poate exista în ceea ce priveşte calitatea actului medical”

extras din medicalmanager.ro

Drumul spre Iad e pavat cu intenţii bune

Wednesday, 4 April 2012

 

Jurnal Plus:

 

Există în România un loc unde mâini pricepute pot salva vieţi de copii. Spitalul de pediatrie Marie Curie din Bucureşti are o secţie nouă, cu aparatură de ultimă oră, pentru chirurgie cardiacă dedicată bebeluşilor. Totul este utilat şi, teoretic, gata de folosire. Aparatura de 3 milioane şi jumătate de euro este însă în continuare nefolosită. Motivul pare de necrezut, dar este pe cât de dramatic pe atât de real. România nu are specialişti care să o folosească.

Medicul care luptă de 3 ani pentru deschiderea secţiei de chirurgie cardiovasculară la spitalul de copii Marie Curie este acuzat de colegii de breasală că a pus “carul înaintea boilor.” Adică a insistat pentru înfiinţarea secţiei, deşi a fost avertizat că România nu are specialişti care să o folosească. În aceste condiţii, aparatura de 3 milioane şi jumătate de euro pare sortită să rămână în continuare nefolosită.

Invitatul Jurnalului Plus, preşedintele Colegiului Medicilor, Vasile Astărăstoae spune că s-a ajuns în acestă situaţie din cauza unui management defectuos la nivel înalt, acuzând că acest proiect a fost aprobat la presiunile din mass-media şi că s-a creat această secţie fără să se gândească la specialiştii de care este nevoie.

 

continuarea materialului si video pe TVR

 

Politică globală în sănătate?

Monday, 2 April 2012

London School of Economics a celebrata 25 de ani de cercetare si predare a disciplinei politici în sănătate printr-o conferinta cu tema Ne îndreptăm spre o politică globală în sănătate.

Participarea mea la lucrari si calitatea de speaker m-au onorat si mi-au reconfirmat ca recunoaasterea valoarii de catre foruri de elita iti da uneori curaj si perseverenta in continuarea drumurilor incepute.

 

 

 

 

DECLARATIA Adunării Generale a Colegiului Medicilor din România (proiect)

Thursday, 29 March 2012

Adunarea Generală a Colegiului Medicilor din România, reunită la Bucureşti în zilele de 29 şi 30 martie 2012  analizând situaţia medicilor din România a aconstatat grave atingeri aduse demnităţii, libertăţii şi independenţei profesionale ale medicilor.

În aceste condiţii, Adunarea Generală a Colegiului Medicilor din România solicită Preşedinţiei României, Guvernului şi Parlamentului luarea urgentă de măsuri pentru a reda drepturile acestei categorii profesionale.

Adunarea Generală a Colegiului Medicilor din România consideră că măsurile imediate trebuie să fie următoarele:

–         Deblocarea posturilor în sistemul sanitar

–         Renunţarea la orice barieră în ceea ce priveşte fondul pentru plata personalului (în prezent aceasta este de 70% din suma decontată de CNAS)

–         Excluderea din categoria de bugetari a medicilor, dat fiind practica independentă şi autonomă a acestora

–         Precizarea în mod expres că medicul nu este funcţionar public şi nici echivalent a acestuia

–         Majorarea veniturilor medicilor astfel încât venitul minim al unui medic (rezident) să fie echivalent cu trei salarii medii pe economie

–         Condiţii de muncă decente pentru medici pentru a putea asigura un act medical de calitate şi implicit siguranţa pacientului

–         Necondiţionarea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România de încheierea asigurării de malpraxis

–         Renunţarea la blamarea medicilor şi respect din partea decidenţilor

–         Reducerea birocrației și simplificarea documentelor medicale în relația medic-pacient

 

Colegiul Medicilor din România îşi arată disponibilitatea de colaborare cu factorii decidenţi în realizarea acestui program. Colegiul Medicilor din România face un apel către membrii săi la solidaritate, colegialitate şi fermitate în lupta pentru redobândirea demnităţii.

CMR se angajează de a utiliza toate mijloacele legale în acest demers, dar în situaţia în care acest apel nu are răsunet va solicita profesioniştilor din sănătate să îşi dea demisia din sistem, urmând exemplul colegilor din Israel, Slovacia, Cehia.

 

alte imagini de la ADUNAREA CMR 2012 (surta:http://www.facebook.com/razvan.constantinescu1)